Prima di tutto… eu nu vorbesc italiana, dar imi placea la Navona

Recunosc ca sunt genul de fatalist romantic care crede fara urma de indoiala ca, in viata, nu poti fi fericit si implinit decat alaturi de persoana (pre)destinata. Totul e cumva scris dinainte si nu alegerea, ci iluzia optiunii face jocul mai interesant. Tot asa cred si ca exista locuri facute pentru anumiti oameni, asa cum exista oameni facuti pentru anumite lucruri. Se intampla (recunoaste ca si tie ti s-a intamplat) sa ajungi intr-un loc si sa te simti ca acasa. Pentru mine/ noi a fost Navona (“where everybody knows your name”), cea mai friendly cafenea din fitosul Dorobanti. La Navona era misto pentru ca de fix a doua oara de cand ne-am dus acolo am aflat ca Stefan o sa fie tata anul asta si ca lui Dan nu-i plac pisicile. Era misto pentru ca Dan si Stefan au avut pofta sa-si faca o cafenea cum au vazut ei in Piazza Navona si si-au facut-o. Si pentru ca l-au vazut pe David la Apropo TV, Ancai nu i-au pus niciodata zahar in limonada, lui Vlad i-au adus de baut aproape fara sa-l intrebe, iar mie mi-au indulcit intotdeauna ceaiul de scortisoara cu miere. Mai era misto pentru ca Dan si Stefan inca mai cred in Depeche Mode, The Cure si INXS si nici U2 nu li se pare so passe. Probabil ca de aia au bratari de piele si catarame mari la curele, dar fac gropite cand zambesc (Dan) si sunt foarte optimisti (Stefan). Imi placea la Navona pentru ca era un amestec de intim si “la vedere”, cu stare, cu gusturi, cumva cu senzatii… Vineri e ultima zi de Navona si e petrecerea “de inchidere”. Ma duc.